Hardlex Vs Sapphire: Adevărul dur despre Windows Dial

Așadar, astăzi vom discuta despre două tipuri diferite de sticlă utilizate în ferestrele cadranului de ceas. Hardlex Vs cristal safir. Majoritatea oamenilor par să presupună că safirul este superior. Dar dacă vei citi mai departe, vei afla că nu este neapărat cazul.

După cum sunt sigur că știți, diferite tipuri și mărci de ceasuri folosesc materiale diferite pentru ferestrele lor. Este obișnuit să găsiți ferestre din materiale precum cristalul mineral, sticlă sau chiar plastic. Fiecare are argumentele sale pro și contra. Unele sunt mai ieftine, ceea ce face un ceas mai puțin costisitor, unele sunt mai rezistente la zgârieturi, în timp ce altele sunt mai rezistente la spargere.

Hardlex

Hardlex este un tip special de sticlă de cristal mineral dezvoltat de Seiko. Acum, când spunem „cristal mineral”, nu vorbim despre ceva ce ai săpa din pământ!

Tipul de cristal mineral despre care vorbim sunt cristalele sintetice. Aceste „cristale” sunt în principiu făcute din sticlă. Ceea ce face ca această sticlă să fie diferită de sticla obișnuită este că a fost călită.

Acest lucru înseamnă că a fost încălzit la o temperatură ridicată. Procedând astfel, sticla este mai puțin predispusă la zgârieturi și mai rezistentă la spargere. Deci, ce separă hardlexul de orice altă sticlă de cristal mineral?

Diferența dintre hardlexul Seiko și sticla minerală obișnuită este duritatea acesteia. Duritatea definită descara Mohseste rezistența mineralului la zgârieturi. Scala Mohs evaluează duritatea unui mineral de la 1 la 10.

Majoritatea sticlei minerale obișnuite vor avea un rating de duritate de aproximativ 5 sau 6, în timp ce hardlex-ul Seiko are un rating de 8. Aici constă diferența dintre sticla minerală obișnuită și hardlex!

Safir

Încă o dată, când ne referim la cristalul de safir dintr-un ceas, acesta nu este același tip de piatră prețioasă de safir găsită în bijuterii!

Cristalul de safir găsit în geamurile ceasurilor este un cristal sintetic fabricat din oxizi de aluminiu. Modul în care sunt fabricate de fapt este prin încălzirea oxidului de aluminiu la temperaturi extrem de ridicate. Aceasta, la rândul său, cristalizează oxidul de aluminiu. Cristalul rezultat are aceeași duritate ca și safirul natural găsit în natură.

Deoarece acest safir sintetic este atât de dur, necesită echipamente specializate, cum ar fi ferăstraie acoperite cu diamant pentru a-l tăia. Acesta este motivul pentru care este mai scump.